Safety Knowledge Base

 

Ghid complet despre ADR, mărfuri periculoase, siguranța la locul de muncă și reglementările în vigoare

 

 

ADR în România – 20 de întrebări frecvente despre transportul mărfurilor periculoase

Transportul mărfurilor periculoase în România este reglementat prin Acordul ADR și prin legislația națională aplicabilă. Indiferent dacă sunteți conducător auto, expeditor, ambalator, încărcător sau responsabil de logistică, este important să cunoașteți obligațiile privind clasificarea, ambalarea, documentele de transport, instruirea și siguranța.

 

1. Ce este ADR și când este obligatoriu în România?

ADR este acordul internațional care stabilește regulile pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase. Scopul acestuia este prevenirea accidentelor și reducerea riscurilor pentru oameni, mediu și bunuri. România aplică prevederile ADR atât transporturilor internaționale, cât și celor naționale, prin legislația națională, inclusiv Hotărârea Guvernului nr. 1175/2007 și reglementările ulterioare. ADR stabilește cerințe privind clasificarea substanțelor, ambalarea, etichetarea, documentele de transport, echipamentele vehiculului și instruirea personalului. Exemple de mărfuri periculoase sunt benzina, motorina, gazele sub presiune, acizii, anumite vopsele, aerosolii și bateriile cu litiu. Nu fiecare transport trebuie să respecte toate cerințele ADR. Există exceptări și facilități pentru anumite cantități, ambalaje și operațiuni. Aplicarea lor depinde de clasificarea mărfii și de condițiile efective ale transportului.

 

2. Cine trebuie să urmeze un curs ADR 1.3 în România?

Conform capitolului 1.3 din ADR, persoanele ale căror atribuții sunt legate de transportul mărfurilor periculoase trebuie să beneficieze de o instruire corespunzătoare responsabilităților lor. Această obligație nu se limitează la conducătorii auto. Sunt vizate, de exemplu, persoanele care pregătesc documentele de transport, angajații din depozite care încarcă sau descarcă mărfuri periculoase, ambalatorii, expeditorii și personalul responsabil de organizarea transporturilor. Instruirea trebuie să includă cunoștințe generale despre ADR, cerințe specifice funcției și informații privind siguranța. Dacă este cazul, trebuie abordate și cerințele de securitate din capitolul 1.10. Personalul trebuie instruit înainte de a desfășura independent activitățile respective. Până la finalizarea instruirii, aceste activități pot fi efectuate numai sub supravegherea directă a unei persoane instruite.

 

3. Cât timp este valabil un curs ADR 1.3 și când trebuie repetată instruirea?

ADR nu stabilește o perioadă generală de valabilitate de trei sau cinci ani pentru instruirea personalului potrivit capitolului 1.3. Totuși, în România trebuie luate în considerare și cerințele naționale. Potrivit articolului 18 din normele aprobate prin HG nr. 1175/2007, instruirea personalului vizat de acest articol se efectuează la angajare, la atribuirea responsabilităților privind mărfurile periculoase și periodic, la intervale de maximum un an. Instruirea trebuie consemnată în dosarul personal al angajatului. În plus, instruirea trebuie actualizată atunci când apar modificări relevante ale legislației sau ale atribuțiilor profesionale. Prin urmare, companiile din România nu ar trebui să considere că un certificat de participare la un curs ADR 1.3 elimină necesitatea instruirilor periodice prevăzute de legislația națională.

 

4. Care este diferența dintre instruirea ADR 1.3 și certificatul ADR pentru șoferi?

Instruirea ADR 1.3 se adresează personalului implicat în operațiunile de transport al mărfurilor periculoase și este adaptată atribuțiilor profesionale. Certificatul ADR pentru conducători auto este un document de calificare specific, necesar șoferilor care efectuează transporturi pentru care capitolul 8.2 din ADR impune pregătire specializată. În România, examinarea și eliberarea certificatelor ADR sunt organizate prin Autoritatea Rutieră Română (ARR). Conducătorii auto pot obține certificatul pentru transportul mărfurilor periculoase în colete, iar pentru anumite operațiuni sunt necesare specializări suplimentare, precum transportul în cisterne, transportul substanțelor explozive din clasa 1 sau al materialelor radioactive din clasa 7. Certificatul ADR pentru șoferi este valabil, în mod normal, cinci ani. Instruirea ADR 1.3 nu înlocuiește certificatul ADR pentru conducători auto.

 

5. Cum se obține certificatul ADR pentru conducători auto în România?

Pentru obținerea certificatului ADR, conducătorul auto trebuie să urmeze un curs de pregătire organizat în condițiile prevăzute de legislația românească și să promoveze examenul corespunzător. Pregătirea de bază se referă la transportul mărfurilor periculoase în alte condiții decât transportul în cisterne. Pentru anumite transporturi sunt necesare cursuri și examinări suplimentare, în special pentru cisterne, clasa 1 și clasa 7. Autoritatea Rutieră Română organizează examinările și eliberează certificatele de pregătire profesională ADR. Certificatul este recunoscut în statele membre ale Uniunii Europene și în celelalte state contractante ADR. Pentru prelungirea valabilității este necesară efectuarea pregătirii periodice și promovarea examenului corespunzător în condițiile aplicabile. Informațiile despre înscriere, documentele necesare și programarea examenelor sunt disponibile prin ARR și centrele de pregătire autorizate.

 

6. Ce este regula celor 1.000 de puncte ADR și cum se calculează?

Regula celor 1.000 de puncte reprezintă o facilitate prevăzută la subsecțiunea 1.1.3.6 din ADR pentru transportul anumitor cantități de mărfuri periculoase. Aceasta permite efectuarea unor transporturi fără aplicarea tuturor cerințelor ADR, dacă sunt respectate limitele corespunzătoare. Mărfurile sunt încadrate în categorii de transport, iar calculul depinde de categoria atribuită fiecărui produs. În cazul transportului combinat, pentru categoria 2 se aplică în mod obișnuit factorul 3, iar pentru categoria 3 factorul 1. Pentru categoria 1 se aplică, de regulă, factorul 50, cu excepții pentru anumite mărfuri.

De exemplu, pentru 100 de litri din categoria 2 și 200 de litri din categoria 3, calculul este: 100 × 3 + 200 × 1 = 500 de puncte.

Dacă totalul nu depășește 1.000 de puncte, pot fi aplicate facilitățile prevăzute de ADR 1.1.3.6, dacă sunt îndeplinite toate celelalte condiții.

 

7. Pot transporta mărfuri periculoase fără certificat ADR dacă nu depășesc 1.000 de puncte?

Da. Atunci când sunt respectate integral condițiile exceptării prevăzute la ADR 1.1.3.6, conducătorul auto nu are nevoie, în mod normal, de certificatul de pregătire ADR prevăzut în capitolul 8.2. Totuși, aceasta nu înseamnă că transportul este complet exceptat de la regulile ADR. Rămân aplicabile cerințe referitoare la clasificare, ambalare, etichetare, documente de transport, instruire și asigurarea încărcăturii. Conducătorul auto trebuie să beneficieze de instruirea relevantă pentru atribuțiile sale. În mod obișnuit, unitatea de transport trebuie să fie echipată cu cel puțin un stingător adecvat, având o capacitate de minimum 2 kg de pulbere sau o capacitate de stingere echivalentă. Este important ca punctajul să fie calculat pentru toate mărfurile periculoase transportate, nu doar pentru un singur produs.

 

8. Ce înseamnă cantități limitate (LQ) în transportul ADR?

Cantitățile limitate, cunoscute prin abrevierea LQ de la Limited Quantities, reprezintă o modalitate de transport al anumitor mărfuri periculoase în ambalaje mici, cu aplicarea unor cerințe simplificate. Aceste reguli sunt prezentate în capitolul 3.4 din ADR. Cantitatea maximă admisă într-un ambalaj interior depinde de numărul ONU și este indicată în coloana 7a din tabelul A. Pentru ambalajele combinate, masa brută maximă este, în general, de 30 kg. Pentru anumite tăvi ambalate în folie contractibilă sau extensibilă se aplică limita de 20 kg. Coletele trebuie să poarte marcajul specific pentru cantități limitate, atunci când acesta este necesar. Transportul LQ nu necesită, în mod normal, certificatul ADR al conducătorului auto și documentul ADR obișnuit, dar rămân aplicabile cerințele relevante privind ambalarea, marcarea, manipularea și instruirea personalului.

 

9. Pot transporta motorină, benzină sau butelii de gaz într-o autoutilitară de serviciu?

În anumite situații, transportul unor cantități de combustibil, gaze sau alte mărfuri periculoase necesare activităților profesionale poate beneficia de exceptările ADR. O prevedere relevantă este ADR 1.1.3.1 c, care se referă la transporturile efectuate de întreprinderi ca activitate auxiliară față de activitatea lor principală. De exemplu, un tehnician poate transporta anumite produse periculoase necesare efectuării unor reparații sau intervenții. Această exceptare nu acoperă transporturile obișnuite pentru aprovizionare sau distribuție. În general, limita este de 450 de litri pe ambalaj și trebuie respectate și limitele cantitative prevăzute la ADR 1.1.3.6. Trebuie luate măsuri pentru prevenirea scurgerilor și pentru fixarea corespunzătoare a încărcăturii. Înainte de transport trebuie verificat dacă sunt îndeplinite toate condițiile exceptării și dacă există cerințe naționale suplimentare.

 

10. Ce documente sunt obligatorii pentru transportul ADR în România?

Documentele necesare depind de tipul mărfii periculoase, cantitatea transportată, vehiculul utilizat și exceptările aplicabile. Pentru transporturile supuse cerințelor obișnuite ADR este necesar, în general, un document de transport care conține informațiile  revăzute la secțiunea 5.4.1. Acesta include numărul ONU, denumirea oficială de transport, clasa de pericol, grupa de ambalare atunci când este atribuită, numărul și descrierea coletelor, cantitatea totală și datele expeditorului și destinatarului. Pot fi necesare și alte documente, inclusiv certificatul ADR al conducătorului auto, instrucțiunile scrise și certificatul de agreare al vehiculului, dacă respectivele cerințe sunt aplicabile. La transporturile internaționale, documentația trebuie să respecte și cerințele lingvistice ADR. Faptul că un produs are o fișă cu date de securitate nu înseamnă că aceasta înlocuiește documentul ADR de transport.

 

11. În ce limbă trebuie completat documentul ADR pentru un transport internațional?

La transportul internațional al mărfurilor periculoase, informațiile din documentul de transport trebuie redactate într-o limbă oficială a țării de expediere. Dacă această limbă nu este engleza, franceza sau germana, informațiile cerute de ADR trebuie prezentate și în una dintre aceste trei limbi. De exemplu, pentru o expediere din România către Germania, informațiile obligatorii pot fi prezentate în limba română și în limba engleză. Trebuie utilizată denumirea oficială de transport corespunzătoare mărfii, conform prevederilor ADR. Această regulă este diferită de cea privind instrucțiunile scrise pentru echipaj, care trebuie să fie disponibile într-o limbă pe care fiecare membru al echipajului o poate citi și înțelege. Transportatorul și expeditorul trebuie să se asigure că documentele sunt corecte înainte de începerea deplasării.

 

12. Ce reprezintă numărul ONU (UN) și unde îl găsesc?

Numărul ONU este un cod format din patru cifre, utilizat pentru identificarea substanțelor și obiectelor periculoase în transport. De exemplu, UN 1203 este utilizat pentru benzină, UN 1202 pentru anumite tipuri de motorină și combustibil diesel, iar UN 3480 pentru bateriile litiu-ion transportate separat. Numărul ONU poate fi identificat, de regulă, în secțiunea 14 a fișei cu date de securitate a produsului. Totuși, informațiile trebuie verificate în tabelul A din capitolul 3.2 ADR. Acolo se regăsesc clasa de pericol, grupa de ambalare, etichetele, categoria de transport, codul de restricție pentru tuneluri și alte condiții relevante. Clasificarea corectă este esențială deoarece un număr ONU greșit poate conduce la alegerea unor ambalaje, etichete sau documente necorespunzătoare.

 

13. Care sunt clasele de mărfuri periculoase din ADR?

ADR împarte mărfurile periculoase în nouă clase principale, în funcție de proprietățile lor periculoase. Clasa 1 cuprinde substanțele și obiectele explozive, clasa 2 gazele, iar clasa 3 lichidele inflamabile. Clasa 4 include solide inflamabile, substanțe susceptibile de aprindere spontană și substanțe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile. Clasa 5 include substanțele comburante și peroxizii organici, clasa 6 substanțele toxice și infecțioase, clasa 7 materialele radioactive, iar clasa 8 substanțele corozive. Clasa 9 este destinată altor substanțe și obiecte periculoase, inclusiv multor tipuri de baterii cu litiu. Unele clase sunt împărțite în subdiviziuni, iar anumite mărfuri pot prezenta și pericole secundare.

 

14. Când sunt obligatorii plăcile portocalii ADR pe un camion?

Plăcile portocalii sunt utilizate pentru identificarea unităților de transport care transportă mărfuri periculoase în condițiile în care dispozițiile ADR privind semnalizarea vehiculelor sunt aplicabile. Pentru transportul obișnuit al mărfurilor periculoase în colete se folosesc, în general, plăci portocalii fără numere, amplasate în fața și în spatele unității de transport. În cazul anumitor transporturi în cisterne sau în vrac sunt necesare plăci cu numărul de identificare a pericolului și numărul ONU. La transporturile efectuate potrivit exceptării ADR 1.1.3.6, plăcile portocalii nu sunt, de regulă, obligatorii. Pentru cantitățile limitate se pot aplica reguli distincte de marcare a unității de transport. Prin urmare, nu fiecare vehicul care transportă o cantitate mică de substanțe periculoase trebuie semnalizat cu plăci portocalii.

 

15. Ce echipamente ADR trebuie să existe într-un camion?

În cazul transporturilor supuse integral cerințelor relevante ADR, vehiculul trebuie să fie echipat potrivit capitolului 8.1. Echipamentele pot include stingătoare de incendiu, o cală pentru roți, dispozitive de avertizare și echipament individual de protecție pentru membrii echipajului. În funcție de clasa mărfurilor transportate, pot fi necesare și alte obiecte, precum lopată, dispozitiv de etanșare a canalizării, recipient colector sau mască de evacuare de urgență. Capacitatea stingătoarelor depinde, printre altele, de masa maximă admisibilă a unității de transport. Un set comercial denumit „kit ADR” nu garantează automat respectarea tuturor cerințelor. Conținutul acestuia trebuie verificat în raport cu mărfurile transportate. În cazul transportului sub 1.000 de puncte, cerințele privind echipamentele sunt reduse, dar un stingător adecvat de minimum 2 kg este, în general, necesar.

 

16. Când este obligatoriu un consilier de siguranță ADR în România?

Întreprinderile ale căror activități includ expedierea sau transportul mărfurilor periculoase, inclusiv operațiuni conexe de ambalare, umplere, încărcare sau descărcare, pot avea obligația desemnării unui consilier de siguranță. Obligațiile sunt prevăzute în ADR 1.8.3 și în legislația românească. Consilierul de siguranță are rolul de a sprijini întreprinderea în respectarea reglementărilor, de a verifica procedurile și de a contribui la prevenirea accidentelor. Acesta întocmește și un raport anual privind activitățile relevante ale întreprinderii. În România, normele aprobate prin HG nr. 1175/2007 prevăd obligații privind desemnarea consilierilor de siguranță pentru punctele de lucru, în condițiile reglementărilor aplicabile. Există și anumite exceptări, care trebuie analizate în funcție de activitățile efective ale întreprinderii. Consilierul poate fi o persoană internă sau externă, cu certificatul de competență profesională corespunzător.

 

17. Care sunt responsabilitățile expeditorului, transportatorului și încărcătorului?

ADR stabilește responsabilități distincte pentru participanții la transportul mărfurilor periculoase. Expeditorul trebuie să se asigure că mărfurile sunt corect clasificate, că transportul este permis și că transportatorului îi sunt furnizate informațiile și documentele necesare. Transportatorul trebuie să verifice aspectele care îi revin, inclusiv documentele obligatorii, starea vehiculului, semnalizarea și existența echipamentelor necesare. Încărcătorul trebuie să respecte cerințele relevante pentru manipularea și încărcarea coletelor, inclusiv regulile privind mărfurile care nu pot fi încărcate împreună. Ambalatorii, umplătorii și descărcătorii au, la rândul lor, obligații proprii. Responsabilitățile sunt detaliate în capitolul 1.4 ADR. Un contract între două întreprinderi nu elimină automat obligațiile legale ale fiecărei părți participante la transport.

 

18. Cum se transportă bateriile cu litiu conform ADR în România?

Bateriile cu litiu sunt, în general, clasificate ca mărfuri periculoase din clasa 9 și sunt supuse unor cerințe specifice. Bateriile litiu-ion transportate separat sunt încadrate, de regulă, la UN 3480, iar cele ambalate cu echipamente sau conținute în echipamente pot fi încadrate la UN 3481. Pentru bateriile cu litiu metalic sunt utilizate numerele UN 3090 și UN 3091. Unele baterii de dimensiuni mici pot beneficia de prevederea specială 188, dacă sunt îndeplinite toate condițiile privind tipul bateriei, capacitatea, încercările, ambalarea și protecția împotriva scurtcircuitelor. Pentru alte baterii pot fi necesare ambalaje omologate ONU, eticheta de pericol 9A și documente de transport. Bateriile deteriorate sau defecte necesită o evaluare separată și pot fi supuse unor condiții de transport mult mai stricte.

 

19. Ce trebuie să facă un șofer în cazul unui accident ADR?

În cazul unui accident care implică mărfuri periculoase, prioritatea este protejarea vieții și evitarea expunerii la substanțe periculoase. Conducătorul auto trebuie să oprească vehiculul în siguranță, să evite sursele de aprindere și să evalueze situația fără a se expune unui risc suplimentar. În cazul unui incendiu, al unei scurgeri importante sau al unui alt pericol grav, trebuie apelat numărul de urgență 112. Autorităților trebuie să li se comunice, pe cât posibil, locul incidentului, tipul mărfurilor periculoase, numerele ONU și informațiile despre persoanele afectate. Atunci când sunt obligatorii, instrucțiunile scrise conform ADR trebuie să fie disponibile în cabina vehiculului, într-o limbă înțeleasă de membrii echipajului. Șoferul trebuie să respecte instrucțiunile aplicabile și să nu încerce să intervină asupra unor scurgeri sau incendii pentru care nu dispune de pregătirea și protecția necesare.

 

20. Ce se schimbă în ADR 2027 și cum trebuie să se pregătească firmele din România?

ADR este actualizat, în mod obișnuit, o dată la doi ani. După ediția ADR 2025 urmează ediția ADR 2027, cu aplicare prevăzută de la 1 ianuarie 2027, potrivit calendarului internațional. Modificările pot afecta clasificarea anumitor mărfuri, prevederile speciale, instrucțiunile de ambalare, documentația și condițiile de transport. Companiile din România trebuie să urmărească publicarea și implementarea noilor prevederi, inclusiv actele normative naționale relevante. Este recomandată verificarea numerelor ONU utilizate, a procedurilor interne, a documentelor de transport și a instrucțiunilor pentru angajați. De asemenea, trebuie analizat dacă modificările impun completarea instruirii personalului. Până la confirmarea tuturor textelor finale aplicabile, propunerile de modificare nu trebuie prezentate ca obligații legale definitive.

 

Curs ADR Awareness 1.3 online în limba română

Lucrați în transport, logistică, depozitare sau expedierea mărfurilor periculoase?

SafetyNet Academy oferă un curs online ADR Awareness 1.3 în limba română, destinat angajaților implicați în operațiuni legate de transportul mărfurilor periculoase.

Cursul prezintă principalele obligații ADR, clasificarea mărfurilor, numerele ONU, etichetarea, ambalarea, documentele de transport și măsurile de siguranță.

Descoperiți cursul ADR Awareness 1.3 în limba română